Inelul de la tine,cel albastru, isi pierde pietrele.Isi pierde pietrele cum si noi ne pierdem pe noi.Tu te pierzi in bratele ei,eu ma pierd in bratele Nimanui.Dubios,inca straluceste in lumina zilei dandu-mi o speranta in mai bine.O speranta in vindecarea ranilor provocate de plecarea ta.
O sa am grija de inel.O sa am grija ca pietrele ramase sa ramana intacte.Sa straluceasca mai mult pe zi ce trece.
Cu drag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu