In mod firesc,iubirile norocoase ajung sa se numeasca despartiti.Asa cum iubirile sau motivele ce le-au declansat nu sunt identice,la fel nici despartirile nu se inscriu in sabloane.Ne despartim de oameni pe care i-am iubit sau care ne-au fascinat,mai intai din cauza neputintelor noastre-nu suportam si nu putem intelege minciuna,inselatul,violenta,lipsa pasiunii,lipsa increderii in celalalt,gelozia aberanta,diferentele de preocupari,asperitatile de comunicare si atatea altele,cu care ne confruntam,dar pe care nu stim sa le invingem.
Ne chircim de durere sau rasuflam usurati,ne amagim ca nu vom simti lipsa unui om cu care am dormit ani de zile in acelasi pat si...uneori chiar ne iese sa-l uitam,mai ales daca apare o alta fiinta,mai promitatoare,mai captivanta si mai diferita de cea dinainte.
In urma unui om raman mereu amintiri.Sufletul,dar mai ales creierul nu renunta atat de usor la obisnuinte,la repere emotionale,la secvente frumoase sau chiar urate ale vietii in doi.
Ocaziile se perinda in jurul nostru,dar parca numai vizionarul(sau norocosul) le vede si le abordeaza.
Femeia aceea ar zambi cu sufletul la un buchet simplu,care sa contina,eventual,florile ei preferate.
Tristetea din noi nu dispare adancind-o si impregnand-o in tot ce facem,ci uitandu-ne mereu in directia opusa ei,spre bucuriile de care am uitat.
Afectiv vorbind,femeile sufera ca de o boala cumplita cand sunt inselate sau inlocuite cu alta.E una dintre cele mai acute dureri pe carele simti intr-o viata de femeie.
Cand ne iubim barbatul cu sufletul intreg,rareori putem renunta la el doar pentru ca a fost lipit cu trupul altei femei.trecem,ca printr-un ritual instinctiv,prin toate starile de suferinta si respingere dar,la capatul lacrimilor si al framantarilor,iertam si mai incercam o data sa construim puntea fericirii in doi.Nu stiu daca exista un numar de greseli pe care le putem ierta sau este suficienta una ca sa mergem pe drumul nostru,singure,dar ca a fi inselata de barbatul iubit este una dintre cele mai mari traume care ne fac viata urata.
Iubirea este minunea din viata fiecaruia dintre noi,este zambetul nostru cel mai senin si stralucirea de stele din ochi.
Daca e adevarat ca pentru fiecare femeie exista barbatul potrivit,atunci nu ma indoiesc ca-l veti gasi.Daca e adevarat ca nu exista iubire perfecta,atunci nu ma indoiesc ca veti afla asta intr-o zi.
Cei mai slabi "pun la suflet",sunt afectati pe termen lung,pastreaza ranchiuna si gustul dezamagirii pana la capatul rabdarii si devin tot mai nesiguri,cauta orice tip de apreciere si afectiune,fie si din surse straine.
A-ti recapata increderea in tine nu ar trebui sa-ti para un exercitiu desuet-pierdem prea mult timp suferind,consumandu-ne pentru nimicuri sau grozavi,ratacind criteriile.
Ce femeie a ramas zambind,fara nicio indoiala asupra interiorului si,mai cu seama,a exteriorului ei,dupa ce barbatul iubit a plecat cu alta?
Locul tau nu e in alt barbat,ci langa el,el n-ar trebui sa fie soarele din universul tau,ci doar o fiinta,ca tine,care traieste sub acelasi soare.Cum naiba sa-ti mai spun?Si inceteaza cu plansul,am ajuns sa te cunosc dupa cearcane,nu dupa chip.
Ma intalnesc cu barbatul care mi-a luat inima in valiza,fara sa-l opreasca nimeni la granita,cand a plecat.
Se aseaza in fata mea,isi spala mainile cu gheata si-mi vine sa-i strig sa o arunce toata pe mine, sa-mi revin,dar il privesc ca o tampita cesunt,cu drag,recunostinta si niste tone de amintiri care vin mult mai repede decat paharul cu apa.
-Minunat...eram sigur ca o sa-ti revii si ca-ti va fi bine.
Acum il urasc.De ce trebuie sa zgandareasca rana asta?Din ce sa-mi revin?!N-am fost nici prima,nici ultima femeie inselata,prea mandra ca sa ierte si sa ramana langa omul pe care-l iubea cel mai mult din lume.Ok,am suferit,daca asa se numeste penitenta in care am trait un an intreg,fara alt barbat si fara sa-mi mai doresc vreodata unul,dar eram tanara,imatura si mult prea buna pentru el.
La urma urmei,ce m-a apucat?Am inchis povestea asta de mult.De ce ma port de parca as mai avea vreo rafuiala cu el?Hei,Sofia,revino-ti,stiga de pe malul celalalt biata mea voce interioara,epuizata de atatea patanii si emotii in aceeasi zi.
E incredibil ce diferenta imensa e intre ce gandeste o femeie si ce spune,cand are in fata un barbat care a ranit-o crunt candva,dar pe care l-a iubit enorm...Ce pacat ca intaresc statistica si nu ma port normal...
O iubesc exact pe femeia care-i respinge,nu pe aia care le e gheisa.Iar tu l-ai pedepsit prea crunt pentru o singura scapare.
Victor e..servertele si cu asta-basta.
Caci pe sufletele ranite isi fac cuibul tot soiul de paraziti inruditi cu paranoia si-ti trebuie niste reactivi foarte puternici ca sa le analizezi continutul si sa le gasesti antidotul.
Daca ierti,oare nu se mai intampla sau e un soi de vaccin care te imunizeaza si nu mai simti nimic la a doua sau a treia abatere?
Iubirea e ca o masa la restaurant-nu mananci incontinuu si nici nu te saturi cu o gustare,dar faci o pauza pana la urmatorul fel.Iar daca ai mancat intelept,poti ajunge pana la desert,cu toate satisfactiile incluse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu