sâmbătă, 19 mai 2012

Niste Raspunsuri - Mihaela Radulescu

Imi vine sa rad cand ma gandesc ce simplu ar fi sa raspund ca in toate relatiile mele de pana acum a functionat cel mai bine "statul in casa". Pe bune, cand stateam numai cu el, in casa, fara nimeni, totul era perfect, de la cele mai casnice apucaturi, pana la dragoste, liniste si deplina intelegere.


Minciuna.Are un sunet aparte cand ti-o livreaza un om drag. Si e cumplit de enervant sunetul minciunii.


Diminetile... Diminetile cu el aveau aroma de scortisoara si boabe de cafea si mar verde si...


M-a costat o tona de servetele cu care mi-am sters nasul si ochii si un timp pierdut langa un om care nu ma mai energiza cu nimic.


In ce privinta crezi ca esti cel mai putin inteles?
In felul in care imi construiesc ziduri cand nu vreau sa marturisesc. In felul in care vreau sa fiu iubita. Si am constatat cu tristete ca si in felul in care iubesc.


Tu n-ai nevoie de modificari, ci de intariri.


Foarte putini oameni care s-au simtit ca la ei acasa in tine au fost si singurii care te-au ajutat sa spargi ziduri,ca sa obtii ferestre mari, luminoase, indreptate spre viata, in cadrul carora sa fii, la randu-ti, aclamat de multime.


Dorul moare cand esti fericit, cand fiinta care a declansat dorul ti-e din nou in brate.

Dor de necunoscut- cand nu stii exact de ce ti-e rau langa jumatatea ta. Ti-e dor de tine,cel mai probabil.

Cand nu stii ce simti, cand nu stii de ce esti agitat, nervos, cu capu-n nori si cu gandurile vraiste, nu da vina pe tine- recunoaste ca ti-e dor si uita-te spre fiinta care te-a ravasit. du-te pana la ea si vei da... de tine, intreg.

As inventa nu strangeri de fonduri, ci de cercei-roata, de pantofi-copita, de costume de animale imbracate de femei nelamurite cu ele, de carpete, de posete, de cizme de latex si de unghii false. As scrie carti despre cum sa redevii din pitipoanca om si din cocalar barbat. Sau despre cum sa ai lumea la picioare, nu picioarele pe WC. Sau despre cum nu ma mai arati ca monitorul oficial, imbuibata de firme, ci de ganduri, de cuvinte scrise intreg si corect, de ambitie si feminitate... Stiu, daca pitipoancele ar citi randurile mele, s-ar tavali pe jos de ras... Pe mine si la circ ma intristeaza clovnii...

Ce ramane dupa un plans naprasnic? Niste ochi umflati si tristi, un munte de servetele si nici o solutie imediata. Dar parca rasare in noi o putere pe care ne putem sprijini, deci ne putem ridica singure, in lipsa unui umar iubit, a unui "in brate strans", a unor buze care sa sarute lacrima supa lacrima...

"Tu ce mai faci?" ar trebui, intr-o varianta romantica, sa fie o intrebare adresata sufletului unui om drag, despre care vrei sa stii cu adevarat cum ii merge, ce-l doare, ce-l framanta, ce probleme are, ce bucurii are de impartasit... [...] Cand il intrebi pe omul care ti-e cel mai drag "ce mai face" ar trebui sa stie ca-ti pasa cu adevarat si ca vrei sa stii detalii, nu sablaone. E ca si cum ii ceri permisiunea sa te lase sa intri in zona cea mai intima a sentimentelor lui, iar  daca nu-ti raspunde cu un "bine" sec vei sti ca te-a lasat.

Primavara ne schimba viata si vare ne obliga s-o traim intens ( asa cum toamna ne imbogateste viata si iarna ne invata sa pretuim ce avem )... [...] Inchid ochii si ma gandesc la tot ce mi s-a intamplat in ultimele luni. Dau pe foarte repede inainte, nu vreau sub nici o forma sa ma incrunt. Imi oblig mintea sa se intoarca exact cu spatele si s-o ia inainte, sa ma ajute sa ma pregatesc pentru... ce-o mai fi de aici incolo.


Vara nu e doar despre soare, vacanta la mare si salate, e mai ales despre suflet. Vara e despre iubire. Si, cum cea mai la indemana iubire e cea pentru  tine insati, caci nu te inseala nimeni, nu te raneste nimic si nu te chinuie vreun barbat... propun sa vizualizam vara din noi, la umbra cui vreti voi.


Niciunul nu m-a privit vreodata cum au facut-o ochii aceia negrii si niciunul nu mi-a dat vreodata exact ce am avut nevoie cum a facut-o el.

Un comentariu: