Ai fost aerul pe care il respiram.Ai fost lumea mea.Ai fost totul.Si ai plecat lasandu-ma cu mainile goale in ger.M-ai lasat a nimanui in frig,Sa devin stana de piatra pe cand tu,scumpul meu, ai plecat la caldura pieptului ei.Ai cautat o inima calda pentru a ma uita.Pentru a uita ca sunt aici,ca am fost o parte din tine.Nu iti place complicatul.Tu vrei simplu.Eu nu sunt simpla.Tu ai fost nebunia mea,lumina,dorinta mea de a deveni un om mai bun si tot tu,dragule, m-ai invatat cum sa ma descurc si sa ma iubesc intai pe mine.Pacat.Cand ai plecat m-ai lasat goala,singura,in ger.
Cu drag cateodata imi aduc aminte de tine.Vei fi mereu acolo.Vei avea mereu un loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu