Pot spune ca vara aceasta a fost cea mai grea, dezastruoasa, demoralizanta vara din toata viata mea. Am muncit pe branci sa ies la liman, am avut emotii, tremuram la fiecare pas facut, nesiguranta a domnit in mine. Din fericire, toamna mi-a adus o mare bucurie. O bucurie la limita pot spune. Am muncit atat cat am putut, am facut tot ce am putut si am reusit. Nu ma intereseaza catusi de putin parerea celorlalti care au stat la strand toata vara iar in fata momentului implinit nu stiau in ce directie sa se uite. Nu imi riscam sansa mea pentru nimic. Palma primita, sau mai bine spus palmele primite, anul acesta m-au pus la pamant pe toate planurile. Acum este sansa mea sa ma ridic si sa reusesc in tot ceea ce voi face pe viitor. Este viata mea si eu sunt responsabila pentru viitorul meu. Acum toate lucrurile incep sa prinda contur, incep sa imi gasesc poteca spre autostrada mea. Anul acesta va fi un an plin in care ma voi bucura de mine si de toti cei care mi-au ramas alaturi in momentele grele si imi voi vedea linistita de meditatiile pentru facultate( care de altfel sunt frumoase si interesante dar am mult de invatat; nu ma plang caci eu mi-am ales drumul acesta ). Ce nu te omoara te face mai puternic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu