vineri, 5 septembrie 2014

Dragostea nu are plural

Uite-ne ajunsi la un an o luna si douazeci si sase de zile. Am ajuns aici si inca ne minunam de noi si de toate intamplarile frumoase si amuzante prin care am trecut. Am ajuns aici si inca de fiecare data cand ne vedem avem pe fata acelasi zambet plin de fericire, dragoste si de un sentiment coplesitor. Un sentiment pe care il simtitm adesea a fi mai mare ca noi. Inca ne tachinam cand ne aducem aminte de inceputul nostru. Inca ma tachinezi aducandu-mi aminte de cat de emotionata si rusinoasa eram la primele noastre intalniri... (Bine ca erai tu vorbaret si nu aratai ca simteai aceleasi lucruri, dom' le! ). 

Si stii ce-mi mai place? Ca ne gandim la noi pe termen nedefinit. Ca nu ne gandim ca pe viitor nu va mai fi un "noi" . Imi dai sentimentul ca noi vom trai vesnic. Imi dai sentimentul ca langa tine nimic rau nu mi se poate intampla iar atunci cand nu ma simt bine imi dai incredere in mine si esti acolo si ma sustii.


Pentru tot ce mi-ai oferit si continui sa imi oferi, eu o sa te iubesc cu toate puterile mele. O sa ne iubim cat ne tin puterile. O sa ne iubim cu pasiune, cu ardoare, cu ura, cu patos, cu zambete, cu suspine, cu tot ce putem.

Si stii ce-i amuzant? Nu am planuit nimic din tot ce ni se intampla. Esti unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-a intamplat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu