Cand ingerii pleaca

E 23:35 si inca nu am somn. Vreau sa scriu dar nu-mi gasesc cuvintele. Ma simt ciudat. Ma simt bine, nu am probleme, dar lipseste ceva. Lipseste ultima piesa pentru a ma simti completa. Poate chiar una din piesele principale. Piesa care ma motiveaza, ma inveseleste, imi spune un gand bun si ma saruta pe frunte. E gol aici de cand a plecat El. 

Am nevoie de o raza pe strada mea. Am nevoie ca tu sa fii raza mea.
Vino si spune-mi ca a trecut furtuna.


Si o ascult si o tot ascult:

Punctul 5

Dupa multe lupte cu mine, dupa mult timp in care am tot spus ca sunt bine, abia acum pot spune din tot sufletul lucrul acesta. Abia acum mi-am acceptat greselile, am inceput sa ma iubesc si sa ma apreciez pentru ceea ce sunt. Am ajuns sa ies pe strada cu zambetul pe buze, sa intorc priviri pline de incredere si seninatate strainilor pe care ii intalnesc.

Pot spune ca sigura cale de a ajunge la tine intreg, este sa te ierti. Sa te ierti pentru tot ce ai spus, ai facut si pentru tot ce nu ai facut la timp. Iarta-te ca sa te poti intoarce la tine.

Asculta de tine pentru ca in final, tot singuri suntem in lumea asta. Oamenii vin si pleaca, iti dau bine si ti-l ia. Nu iti cauta partea pe care o crezi pierduta din tine in altii. E acolo ascunsa in beciul sufletului tau si ii este frica sa mai vada lumina soarelui.

Am ajuns la punctul 5. Acceptarea.

"Ma voi ierta pentru ca am obosit sa ma condamn atat de mult pentru tot ce am facut si pentru ce nu am facut."

(Irina Binder)

Mi-e dor de noi. Mi-e dor pana si de gesturile mici pe care le faceai. Mi-e dor de vorbele tale, de vocea ta, de ochii tai, de genele tale lungi. Mi-e dor de parfumul tau. Mi-e dor de noi. Mi-e dor de mine cu zambetul pe buze.

Poate e un sentiment de moment... De mult nu ai fost in gandurile mele.