Un tradafirlu creasti la firida mea

Un trandafilu creashti la firida mea
Tsi'sh apleacã frundzãli lishoru ,
Lungã'nj pari calea pãn la vruta mea
Shi'nj si pari cã va'nj moru di doru ,
Lungã'nj pari calea pãn la vruta mea
Shi'nj si pari cã va'nj moru di doru

Mi'anghisam anda eram doji deadunu
Nu dzãtseamu cã va nj dispãrtsam,
Puji tutsã anvãrliga di noi cãntau
Lilicili tuti s'diskideau ,
Puji tutsã anvãrliga di noi cãntau
Lilicili tuti s'diskideau.

Anda mi'sculai dit somnu vruta
Ni puj , ni lilici nu erau,
Ni tini lãngã mini vrutã nu erai
Lãhtãrsitu dit somnu mi'sculai ,
Ni tini lãngã mini vrutã nu erai
Lãhtãrsitu dit somnu mi'sculai.

Stau la masã, unã carti ca sã scriu
Ca sã scriu io vrutã a meu doru ,
Ca sã scriu io vrutã tora a meu doru
Le le le lilicea pãdurilor ,
Ca sã scriu io vrutã tora a meu doru
Le le le lilicea pãdurilor .

Un trandafilu creashti la firida mea
Tsi'sh apleacã frundzãli lishoru ,
Lungã'nj pari calea pãn la vruta mea
Shi'nj si pari cã va'nj moru di doru ,
Lungã'nj pari calea pãn la vruta mea
Shi'nj si pari cã va'nj moru di doru

 

Instinct primar

Las-o naiba de durere si de suferinta.Meriti mai mult.Esti mult prea inteligenta sa stai sa zaci in carapacea ta.S-a terminat!Gata!Respira si mergi mai departe!Ce nu te omoara te face mai puternic.Esti aici.Esti vie.Prin urmare si mai puternica si mai sigura pe tine.Simte cu toata fiinta.Bucurate cu toata fiinta.Traieste cu toata fiinta.Nu te mai crampona de ce a fost sau ce voiai sa fie si nu s-a intamplat.Iubeste-te.Respecta-te.Pune-te pe picioare si hai la drum!Esti abia la inceput.Nu iti pierde speranta.
Haide,capul sus ca nu avem timp de pierdut!


Ei,asta spune instinctul.Dar cum noua,oamenilor, ne place sa ne complicam,ne e destul de greu sa ne punem pe picioare instant.Avem nevoie de timp.Uneori prea mult,la naiba.

Sentimente

Mii de cuvinte in vin in minte si nu stiu cum sa le aranjez sa ma exprim coerent.Mii de amintiri imi dau navala in fiecare si si ma fac sa ma afund intr-o oaza de anxietate,de teama,de durere din care ma chinui sa ies cat mai putin afectata.E greu sa te pui pe picioare singura.E greu cand sprijinul,omul care ti-a promis ca va fi acolo mereu,pazindu-te,nu mai e prin preajma.M-ai invatat sa ma descurc singura.Sa ma refac singura.Sa ma regasesc,sa ma ridic in picioare,cu capul sus.Nu vreau sa te judec pentru ce ai facut si ce nu.Pana la urma,ce mai conteaza cine a gresit mai mult?"Noi" nu mai exista.Acum exista "voi" si "eu".Mi-e greu.Mi-e teama de nou.Mi-e teama de esec.
Uneori mi-e dor de tine.Uneori vreau sa ma iei in brate si sa ma saruti pe frunte si sa imi spui ca va fi bine si ca vom fi bine.Uneori vreau doar sa te stiu ca te mai gandesti la mine,chiar daca poate nu cum mi-as dori,dar doar simplul fapt ca iti trec prin minte,mi-ar alina dorul.Uneori nu stiu ce-i cu mine si de ce ma mai cramponez de trecut.
La naiba.

Celui care a plecat

Iti multumesc pentru tot ce mi-ai aratat pe tot parcursul relatiei noastre.
Iti multumesc pentru toate lucrurile bune,pentru toate certurile,pentru ca mi-ai suportat toanele mele zilnice.Iti multumesc ca ai fost umarul pe care am plans,ca mi-ai sters lacrimile de fiecare data si mereu mi-ai spus o vorba buna.Iti multumesc ca m-ai invatat sa ma apreciez mai mult si sa fiu mai sigura pe propiile mele forte.Iti multumesc ca datorita tie,incep sa mi se maturizeze sentimentele,trairile,totul.Iti multumesc din suflet pentru toata dragostea pe care mi-ai dat-o chiar si cand nu o meritam.
Iti multumesc pentru ca te-ai deschis in fata mea,ca ai avut incredere in mine pana in ultimul moment.
Imi pare rau ca nu am stiut cum sa ma port si cum sa actionez.Imi pare rau ca nu am stiut sa imi arat sentimentele si sa imi pun in balanta faptele si gandurile.
Macar in ultimul ceas am inteles ca trebuie sa imi schimb atitudinea.In ultimul ceas mi-am dat seama de tot ce am facut.
Si lucrez la mine zilnic.In fiecare zi incerc sa mai adaug o caramida la temelia mea.
Promit sa devin o persoana mai buna.

Inabordabilul

Ma intrigi.Ma intriga stitul tau.Ma intrigi de fiecare data cand vorbi.Si imi place.Imi place misterul tau.Ma atragi.Si vreau sa te descopar.Vreau sa iti descopar pana si cea mai mica si mai ascunsa idee din tine.Vreau sa te descopar in intregime.Si chiar daca imi va fi greu,o sa reusesc.O sa ma inarmez cu rabdare.Cu incredere.Si chiar daca voi clacasi voi avea momente de slabiciune,,ma voi ridica si voi continua.La tine nu voi renunta asa repede.La tine promit sa am rabdare.Sa am incredere.Tu nu m-ai ranit.Eu nu te-am ranit.La noi poate deveni ceva frumos.De ce?Pentru ca in fata ta ma voi deschide si ma vei cunoaste asa cum nimeni nu a facut-o pana acum.Nu vreau sa mai ridic ziduri in jurul meu.Nu vreau sa mai stau intre 4 pereti cu mintea mea.
Iti promit ca voi avea grija de tine,de mine si de noi.O sa pun tot ce am la bataie pentru tine.
Nu vreau sa pleci.Niciodata.

Dragul meu,
Am sa te astept cat va fi nevoie.Si am sa te inteleg cat pot de mult.Tu insemni prezentul si viitorul meu.Langa tine ma vad pe termen lung.Tu,nebunia mea din copilarie.Tu,baiat caruia nici nu i-am dat importanta pana acum putin timp.Tu,dulcele meu vis,tu ma faci sa rad din orice lucru mic.Si imi place sa te ascult.Si imi place ca vrei sa ma cunosti.Si imi place sa ma surprinzi.Si sa ma intepi.Pe tine te vreau langa mine.Pe tine te vad langa mine.
In curand,ne vom revedea.Iar de data asta,nu iti voi mai da drumul.
Cu drag.

Sculptura in mar - Mihaela Radulescu

          Stii,noi paream c-am (re)inventat iubirea pura,adevarata.La noi parea perfect totul,in cel mai imperfect context.Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie,cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire.Am ajuns la fel ce toti ceilalti.Raniti,chinuiti,macinati de intrebari,enervati de reactii...Eram femeia cea mai iubita,asa-mi spunea sufletul plin de tine.Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit vreodata,cu tot ce insemni tu,cu tot ce contii,cu toate contururile tale perfecte si cu tot interiorul pe care credeam ca-l stapanesc,ca e al meu,numai al meu.Am ajuns inca o femeie ranita,dezamagita,speriata de ce urmeaza sa simta...Ai ajuns inca un barbat banal,care nu poate iubi si care mereu isi dezamageste femeia,iubind-o dupa ritualul lui de burlac prea multa vreme,laolalta cu altele.
         Ne moare dragostea asta minunata si nu stiu ce sa fac.Nu mai stiu cine sa fiu ca s-ti plac.Nu stiu sa iubesc ca-ntr-o iubire defecta si schioapa,unde inertia te duce oricat de departe si obisnuinta te inchide intr-o fiinta mult mai putin performanta si mai buna decat esti de fapt.Si mult mai putin frumoasa...Nu mai stiu cum ar fi sa traiesc fara tine si fara ce simt pentru tine.Nu mai stiu cum ar arata ochii mei,dimineata,cand n-ar mai da de tine pe perna cealalta si nu mai stiu sa fac omleta doar din doua oua...Si aparatul de cafea,care face mereu doua cafele odata...
        Am pornit de la nimic,aparent,in starea asta mocirloasa.Dar,de fapt,s-au tot asezat straturi de mierii,de indoieli,neincredere si dezamagire.Si probabil ca abia acum ma sufoc de-adevaratelea.Functionam ciudat,cateodata,iar daca asta e o ciudatenie a femeilor,atunci o am si eu.Am trait exclusiv pentru tine,de cand te stiu.Am fost femeia ta cum nu stiu cate femei au fost ale altui barbat,refuzand si simplul gand de a fi cu altcineva.Am facut lucruri pentru noi,am infruntat oameni pentru noi,am plecat de-atatea ori din lumea mea si...m-am trezit singura,nu numai dupa visul de azi-noapte,ci asa,dintr-odata.E atat de aiurea sa nu-l mai poti crede pe iubitul tau,sa nu mai stii cand iti spune adevarul si cand te insala,sa nu poti avea masura iubirii lui decat cand ii esti in brate...
         Cred ca trebuie sa ne alegem finalul.Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta.As-mi doresc sa tina,de-as pune bucati din mine,la propriu,dar cred ca tot n-ar fi de ajuns.E ceva in tine care nu ne lasa sa fim impreuna.E ceva in iubirea ta,care nu seamana cu a mea.Tu inca n-ai intalnit iubirea vietii tale.De-aici,poate,desincronizarea.
         Esti minunat cand esti al meu.Esti iubirea mea,cand ma uit in urma.Doar ca nu stiu cine esti cand ma uit inainte....
Credeam ca tu esti tot restul vietii mele.
         Atat.

Mihaela Radulescu- Intreaba-ma Orice

In mod firesc,iubirile norocoase ajung sa se numeasca despartiti.Asa cum iubirile sau motivele ce le-au declansat nu sunt identice,la fel nici despartirile nu se inscriu in sabloane.Ne despartim de oameni pe care i-am iubit sau care ne-au fascinat,mai intai din cauza neputintelor noastre-nu suportam si nu putem intelege minciuna,inselatul,violenta,lipsa pasiunii,lipsa increderii in celalalt,gelozia aberanta,diferentele de preocupari,asperitatile de comunicare si atatea altele,cu care ne confruntam,dar pe care nu stim sa le invingem.

Ne chircim de durere sau rasuflam usurati,ne amagim ca nu vom simti lipsa unui om cu care am dormit ani de zile in acelasi pat si...uneori chiar ne iese sa-l uitam,mai ales daca apare o alta fiinta,mai promitatoare,mai captivanta si mai diferita de cea dinainte.

In urma unui om raman mereu amintiri.Sufletul,dar mai ales creierul nu renunta atat de usor la obisnuinte,la repere emotionale,la secvente frumoase sau chiar urate ale vietii in doi.

Ocaziile se perinda in jurul nostru,dar parca numai vizionarul(sau norocosul) le vede si le abordeaza.

Femeia aceea ar zambi cu sufletul la un buchet simplu,care sa contina,eventual,florile ei preferate.

Tristetea din noi nu dispare adancind-o si impregnand-o in tot ce facem,ci uitandu-ne mereu in directia opusa ei,spre bucuriile de care am uitat.

Afectiv vorbind,femeile sufera ca de o boala cumplita cand sunt inselate sau inlocuite cu alta.E una dintre cele mai acute dureri pe carele simti intr-o viata de femeie.

Cand ne iubim barbatul cu sufletul intreg,rareori putem renunta la el doar pentru ca a fost lipit cu trupul altei femei.trecem,ca printr-un ritual instinctiv,prin toate starile de suferinta si respingere dar,la capatul lacrimilor si al framantarilor,iertam si mai incercam o data sa construim puntea fericirii in doi.Nu stiu daca exista un numar de greseli pe care le putem ierta sau este suficienta una ca sa mergem pe drumul nostru,singure,dar ca a fi inselata de barbatul iubit este una dintre cele mai mari traume care ne fac viata urata.

Iubirea este minunea din viata fiecaruia dintre noi,este zambetul nostru cel mai senin si stralucirea de stele din ochi.

Daca e adevarat ca pentru fiecare femeie exista barbatul potrivit,atunci nu ma indoiesc ca-l veti gasi.Daca e adevarat ca nu exista iubire perfecta,atunci nu ma indoiesc ca veti afla asta intr-o zi.

Cei mai slabi "pun la suflet",sunt afectati pe termen lung,pastreaza ranchiuna si gustul dezamagirii pana la capatul rabdarii si devin tot mai nesiguri,cauta orice tip de apreciere si afectiune,fie si din surse straine.

A-ti recapata increderea in tine nu ar trebui sa-ti para un exercitiu desuet-pierdem prea mult timp suferind,consumandu-ne pentru nimicuri sau grozavi,ratacind criteriile.

Ce femeie a ramas zambind,fara nicio indoiala asupra interiorului si,mai cu seama,a exteriorului ei,dupa ce barbatul iubit a plecat cu alta?

Locul tau nu e in alt barbat,ci langa el,el n-ar trebui sa fie soarele din universul tau,ci doar o fiinta,ca tine,care traieste sub acelasi soare.Cum naiba sa-ti mai spun?Si inceteaza cu plansul,am ajuns sa te cunosc dupa cearcane,nu dupa chip.

Ma intalnesc cu barbatul care mi-a luat inima in valiza,fara sa-l opreasca nimeni la granita,cand a plecat.

Se aseaza in fata mea,isi spala mainile cu gheata si-mi vine sa-i strig sa o arunce toata pe mine, sa-mi revin,dar il privesc ca o tampita cesunt,cu drag,recunostinta si niste tone de amintiri care vin mult mai repede decat paharul cu apa.

-Minunat...eram sigur ca o sa-ti revii si ca-ti va fi bine.
Acum il urasc.De ce trebuie sa zgandareasca rana asta?Din ce sa-mi revin?!N-am fost nici prima,nici ultima femeie inselata,prea mandra ca sa ierte si sa ramana langa omul pe care-l iubea cel mai mult din lume.Ok,am suferit,daca asa se numeste penitenta in care am trait un an intreg,fara alt barbat si fara sa-mi mai doresc vreodata unul,dar eram tanara,imatura si mult prea buna pentru el.

La urma urmei,ce m-a apucat?Am inchis povestea asta de mult.De ce ma port de parca as mai avea vreo rafuiala cu el?Hei,Sofia,revino-ti,stiga de pe malul celalalt biata mea voce interioara,epuizata de atatea patanii si emotii in aceeasi zi.

E incredibil ce diferenta imensa e intre ce gandeste o femeie si ce spune,cand are in fata un barbat care a ranit-o crunt candva,dar pe care l-a iubit enorm...Ce pacat ca intaresc statistica si nu ma port normal...

O iubesc exact pe femeia care-i respinge,nu pe aia care le e gheisa.Iar tu l-ai pedepsit prea crunt pentru o singura scapare.

Victor e..servertele si cu asta-basta.

Caci pe sufletele ranite isi fac cuibul tot soiul de paraziti inruditi cu paranoia si-ti trebuie niste reactivi foarte puternici ca sa le analizezi continutul si sa le gasesti antidotul.

Daca ierti,oare nu se mai intampla sau e un soi de vaccin care te imunizeaza si nu mai simti nimic la a doua sau a treia abatere?

Iubirea e ca o masa la restaurant-nu mananci incontinuu si nici nu te saturi cu o gustare,dar faci o pauza pana la urmatorul fel.Iar daca ai mancat intelept,poti ajunge pana la desert,cu toate satisfactiile incluse.

Ce am invatat azi IV

Durerea este pasagera si in cele din urma va ceda locul starii de bine.

Important este ca ceea ce e important sa ramana la fel de important tot timpul.

Cand ai inima plina,vezi mai clar si discerni mai bine,putand astfel rezolva lucrurile care constituie probleme acum.

Toti ceilalti plecau acasa zambind,iar eu eram pustiit.

Este greu sa te simti bine daca nu esti bine.

A te crampona de trecut esre la fel de inutil ca si a te opune viitorului;si la fel de pagubos.Idealizarea trecutului este foarte tentanta.Este amuzant sa-ti amintesti experiente placute,dar este mai putin placut sa le compari cu un prezent in care nu se mai potrivesc.

A fost foarte bine ca ne-am intalnit si foarte bine ca ne-am despartit.Observatia este valabila pentru toate experientele trecute.Au fost utile atunci si au contribuit la ceea ce esti in prezent,dar nu te poti intoarce.

Analizarea trecutuli iti goleste inima si-ti pune stapanire pe creier.E important,desigur,sa inveti din reusite si din greseli,dar nu starui prea mult asupra lor pentru ca ele sunt trambuline si nu piedici in actiunile urmatoare.

Amintirile sunt un dascal bun,dar si o carciuma de mana a doua;treci pe acolo din cand in cand si pleaca repede.

Daca stii cine esti si esti sigur pe tine,nimic nu-ti poate tulbura starea de bine.Daca esti nesigur,orice lucru,oricat de mic,te poate afecta.